Este greu spre imposibil sa cuprinzi, intr-un singur articol, istoria picturii, pictorii celebri, tehnicile importante folosite, picturile celebre sau curentele artistice din pictua, dar mai jos vei gasi destule informatii de baza despre pictura.
Cuprins
Definitia picturii
Pictura este practica prin care sunt aplicate culori pe o suprafata plana, solida, pentru a realiza imagini artistice bidimensionale. Pictura este o ramura importanta a artelor vizuale, combinand elemente precum desenul, compozitia, abstractizarea (arta abstracta), naratiunea (arta narativa) sau gesturile (arta gestuala).
Suporturile pe care se poate realiza pictura sunt multiple, de la panza, hartie, lemn, pana la pereti, ceramica, sticla sau chiar frunze, iar ca elemente componente putem regasi in picturi nisip, argila, hartie, chiar si obiecte intregi. Atata timp cat elementele care alcatuiesc o pictura sunt in conformitate cu principiile estetice, se accepta aproape orice intr-un tablou.
Picturile pot fi reprezentative (natura moarta sau peisaje), fotografica, narativa, abstracta, simbolistica, emotiva sau politica.
Elementele de baza ale picturii
Elementele unei arte sunt trasaturi stilistice folosite de artisti pentru a-si expune creatiile si a comunica un mesaj. Desi exista 7 elemente ale artei (linia, conturul, spatiul, culoarea, textura, forma si valoratia), in pictura, deoarece vorbim de un mediu bidimensional, exista 6 elemente: linia, conturul, spatiul, culoarea, textura si valoratia.
Sa vorbim cate putin despre fiecare in parte.
Culoarea
De departe cel mai important element, culoarea sta la baza unei picturi. Culoarea sta, de fapt, la baza acestei arte. Culoarea poate seta tonul, dispozitia. Culorile pot fi calde si primitoare sau reci si puternice. Deseori artistii ajung sa foloseasca o paleta restransa de culori, care le definesc stilul.
De asemenea, multi artisti folosesc o “culoare mama”, o anumita culoare care sta la baza amestecurilor si aduce uniformitate picturii.
Fiecare pictor ar trebui sa stie teoria culorilor. Pentru pictorii incepatori, teoria culorilor poate fi coplesitoare. Eu recomand 3 culori pentru pictorii incepatori. Poti citi aici culorile pe care le recomand si de ce.
Linia
Liniile sunt contururile obiectelor daca ne referim la definitie. In pictura insa, liniile sunt mult mai mult de atat. Artistii doresc sa conduca ochiul privitorului catre punctul focal al picturii, dar nu doresc sa ramana acolo. Aici intervin liniile.
Acestea pot ghida ochiul privitorului spre alte parti ale picturii si, daca nu sunt folosite cu grija, pot distrage atentia sau pot face ca punctul focal sa fie pierdut.
Cand ne uitam la o opera de arta, granita dintre doua culori este o linie. Liniile definesc formele si determina compozitia unei picturi.
De asemenea, liniile pot fi folosite pentru a transmite energie, miscare, apatie sau statornicie.
Tipurile de linii in pictura sunt orizontale, verticale si diagonale. Felul in care sunt prezentate liniile si continuitatea acestora determina daca sunt rotunde, curbe, organice sau geometrice, in unghiuri.
Un alt aspect important si de luat in calcul sunt unghiurile liniilor. Obiectele facute de mana omului au, de obicei, multe linii orizontale si verticale. In schimb, in natura, rar se intalnesc astfel de linii.
Sfat: Unele linii sunt de evitat in pictura. Liniile drepte care duc catre un colt al picturii nu ar trebui folosite pentru ca trimit privirea spre exteriorul picturii.
Liniile orizontale care traverseaza tabloul sunt, de asemenea, de evitat. In cazul majoritatii tablourilor, privirea patrunde din partea stanga, de jos. Liniile orizontale neintrerupte creeaza o bariera pentru ochi. Daca totusi doriti sa le folositi, incercati sa fie intrerupte sau sa contina elemente care sa depaseasca aceasta bariera.
Liniile diagonale in forma de sageata, daca sunt folosite la marginea picturii, au acelasi efect ca cele care duc catre colturile tabloului. Conduc privirea spre exterior, noi dorind sa ghidam privirea spre punctul focal.
Valoratia
Valoratia reprezinta tonul unei culori, cat este de intunecata sau de luminoasa atunci cand elimini culoarea. E ca si cum ai privi cateva culori, dar in alb-negru. Fiecare culoare are o varietate infinita de tonuri.
Valoratia este importanta mai ales cand pictam umbre. Un exemplu al importantei tonului intr-o pictura se poate observa mai jos unde, daca privim pictura Impresie, rasarit de soare a lui Monet (cel care a dat numele celui mai cunoscut curent artistic, Impresionismul) in alb-negru, soarele “dispare”, avand acelasi ton ca cerul.
Conturul
Conturul reprezinta un spatiu inchis care este creat in momentul in care liniile se intalnesc. In momentul in care liniile sunt folosite in forme bidimensionale, cum sunt picturile, ele creeaza forme. Fiecare opera de arta include contururi, fiind folosite de artisti pentru a descompune subiecte in forme de baza, creand astfel o reprezentare exacta a subiectului.
Conturul poate fi geometric sau organic. Cele geometrice sunt cele pe care le stim cu totii de la scoala, patratele, triunghiurile sau cercurile, iar cele organice sunt cele care nu au o forma bine definita. Acestea se gasesc, de obicei, in natura.
Spatiul
Spatiul este un alt element foarte important in pictura si reprezinta distanta dintre forme, linii sau culori. Este format din spatiul pozitiv si spatiul negativ si include fundalul, prim-planul si spatiul din mijloc.
Spatiul pozitiv este subiectul, in timp ce spatiul negativ este spatiul din jurul subiectului. Proportia dintre spatiul pozitiv si cel negativ poate crea scene cu un puternic impact.
O pictura, care are pe treimea de jos un peisaj cu un copac aproape de orizont (spatiu pozitiv), iar in partea de sus cerul (spatiu negativ), da impresia de nimicnicie.
Textura
Textura poate fi creata cu ajutorul pensulelor, a cutitului pentru pictura sau orice alta unealta, si reprezinta senzatia pe care o creeaza culorile pe suprafata pictata. Uleiurile, fiind mai groase, pot da adancime unei picturi, datorita texturii.
Una dintre tehnicile de aplicare a culorilor este impasto, prin care textura este evidentiata puternic datorita culorii aplicate in straturi groase. Textura se poate observa daca luminam din lateral un tablou.
Artistii se pot folosi de acest element pentru a picta realist, pentru a picta suprafata poroasa a unei pietre, sau suprafata lucioasa a unui pahar.
Scurta istorie a picturii
Picturile au inceput sa apara cu multe zeci de mii de ani in urma. Pana in 2018, cea mai veche pictura cunoscuta se credea a fi in Franta, in pestera Chauvet, fiind de 32,000 de ani. Intre timp s-au descoperit pesteri cu picturi de 40,000 de ani in Indonesia, sau de 60,000 de ani in nordul Australiei.
Din cate stim pana in acest moment, istoria picturii incepe acum 64,000 de ani, cand, un grup de neanderthalieni au realizat cele mai vechi picturi descoperite. Acestea se afla in pestera Maltravieso din Spania.
Pesteri in care au fost descoperite picturi mai vechi de 40,000 de ani sunt in Spania, Portugalia, China, Australia, Mexic, ceea ce indica faptul ca omul are “in sange” dorinta de a-si face simtita prezenta si de a “lasa urme”, de a crea frumosul si de a imortaliza momentele memorabile.
In cultura vestica uleiurile si acuarelele stau la baza majoritatii picturilor. In cultura estica, cerneala si cerneala colorata predomina in istoria picturii.
O influenta majora in istoria picturii vestice a avut-o fotografia. Pana la aparitia fotografiei, picturile reprezentau peisaje sau scene din viata de zi cu zi in mod realist. Nu putem sti daca in bine sau in rau, dar aparitia artei fotografice i-a facut pe pictori sa se indrepte spre curente ca Impresionism, Post-Impresionism, Expresionism sau Cubism.
Daca stam sa ne gandim, fara fotografie poate nu i-am fi avut pe van Gogh, Picasso, Monet sau Cezanne. Pictura estica si cea africana, insa, nu a fost influentata la fel de mult, continuandu-si mandra istorie a picturilor stilizate.
Pana la inceputul secolului XX, majoritatea picturilor aveau ca motive reprezentari religioase, mitologice si clasice. Pe la inceputul secolului XX au inceput sa apara motive abstracte si conceptuale. Dezvoltarile in pictura vestica au avut influenta in cea estica si invers, reusind sa se “ajute” reciproc. Gustav Klimt, de exemplu, a fost influentat de picturile japoneze.
Initial, picturile erau comandate sau cumparate, in mare, de catre regalitate sau patronajul religios. Ulterior, atat picturile vestice cat si cele estice, au gasit iubitori printre aristocrati.
Odata cu aparitia curentului Baroc (inceputul secolului XVII), artistii au reusit sa gaseasca clienti printre oamenii mai educati si prosperi. Pe la inceputul secolului XVIII a aparut ideea de “arta de dragul artei”, printre pictorii de marca remarcandu-se Francisco de Goya sau J.M.W. Turner.
In secolul XIX au inceput sa apara expozitiile si, prin urmare, galeriile de arta. Acestea au adus, la inceputul secolului XX, patronajul in pictura.
Stiluri de pictura
Pictura este o arta destul de complexa, cu o istorie bogata. Cu scopul de a se perfectiona, dar si pentru ca preferintele pentru anumite subiecte au variat de la un cunoscator la altul, pictorii au creat diferite stiluri.
Pictura peisagistica
Pictura peisagistica reprezinta descrierea peisajelor prin pictura. Cand spunem peisaje ne referim la vai, munti, dealuri, campii, lacuri, mari, copaci, rauri si alte forme de relief si elemente ale naturii, indeosebi pictate intr-un cadru larg.
Cerul ocupa, de multe ori, o importanta deosebita in pictura peisagistica. Un alt element important il reprezinta vremea, care uneori dicteaza tonul picturii. Acest lucru se poate observa in picturile cu paisaje marine ale lui J.M.W. Turner.
Chiar si in alte genuri de picturi, peisajele pot avea un rol important, formand fundalul. Picturile peisagistice nu apar in istoria unei anumite regiuni de la inceput, ci dupa ce se dezvolta o traditie sofisticata de reprezentare a altor subiecte.
De exemplu, in cultura vestica pictura peisagistica a aparut dupa picturile religioase, mitologice sau portrete. Pictura peisagistica este specifica picturilor occidentale si chineze, avand o vechime de peste 1000 de ani.
Portrete
Portretele sunt reprezentari ale unei persoane, prin care sunt evidentiate trasaturile, expresiile fetei, personalitatea sau chiar starea de spirit a respectivei persoane. Istoria portretelor incepe din Grecia Antica, cand persoanele influente isi doreau sa fie imortalizati printr-o reprezentare realistica.
Cel mai mare pictor in autoportrete este considerat Rembrandt van Rijn, care prefera sa fie sincer in prezentarea trasaturilor sale. Cel mai important si cunoscut portret este cel creat de Leonardo da Vinci, Mona Lisa (considerat a fi portretul Lisei del Giocondo, sotia lui Francesco del Giocondo, un negustor de matasuri).
Natura statica (moarta)
Dupa cum ii spune si numele, natura moarta este numele dat operelor de arta care infatiseaza obiecte neinsufletite, de obicei obiecte casnice sau la indemana. Aceste obiecte pot fi de origine naturala (mancare, plante, roci) sau create de om (obiecte ceramice, pahare, vaze, carti, bijuterii etc).
In unele situatii, obiectele folosite sunt reprezentative pentru tonul dat picturii, prin folosirea simbolurilor, si pentru a ne arata un nou mod de a privi lucrurile obisnuite sau mai putin obisnuite din jurul nostru. Craniile in natura moarta reprezinta moartea (a se vedea pictura Natura moarta cu craniu de Paul Cezanne), fructele putrezite reprezinta decaderea, baloanele reprezinta concizia vietii si impredictibilitatea mortii, iar instrumentele muzicale reprezinta natura efemera a vietii si a omului.
Spre deosebire de pictura peisagistica sau de portrete, natura moarta ofera mai multa liberate artistului, acesta aranjandu-si decorul dupa bunul plac, putand fi transmise mesaje diferite folosind aceleasi obiecte.
Natura statica (moarta) in arta a aparut tot in Grecia Antica si in timpul Imperiului Roman. Inainte de secolul XVIII erau reprezentate, deseori, motive religioase si alegorice in natura moarta. Termenul vine din cuvantul olandez “stilleven” (“still life” in engleza) si a inceput sa fie folosit incepand cu mijlocul secolului XVII.
Ilustratii
Ilustratiile pictate sunt folosite pentru a explica sau completa un text, un concept sau un proces. Acestea exista de sute de ani si sunt des intalnite in arta asiatica. Un exemplu celebru de ilustratie este “Marele val din Kanagawa” al artistului japonez Hokusai.
Ilustratiile se regaseau in carti, reviste, postere pentru filme sau teatru. Odata cu inceperea erei digitale si, mai ales, cu popularitatea crescanda a benzilor desenate, muzeele au inceput sa organizeze spatii si expozitii dedicate artistilor ilustratori. Cresterea popularitatii a dus si la cresterea in valoare a acestor opere, mai ales in Asia (Korea de Sud, Japonia, Hong Kong) si in Statele Unite.
Pictura figurativa
Corpul uman este sursa de inspiratie pentru artisti inca din Epoca de piatra. Pictura figurativa este reprezentata prin obiecte de arta in orice mediu de pictura, in care corpul uman este subiectul principal, fie ca este nud sau imbracat. De obicei, picturile au ca tematica istoria, mitologia, alegoria sau chiar imaginatia.
Nudurile au facut parte din arta inca din antichitate, dar au fost aproape absente in Evul Mediu. Odata cu Renasterea acestea au redevenit populare printre artisti, cautate de catre cunoscatorii de arta si se bucura in continuare de aceasta popularitate.
Preferinta pentru pictura in ulei a nudurilor o putem intelege prin faptul ca uleiurile se usuca mai greu si aplicarea acestora in straturi creeaza impresia de adaugare a unor straturi corpului uman, ultimul, si cel mai important, fiind pielea. Artisti celebri ai acestui gen de pictura sunt Edgar Degas, Amedeo Modigliani, Albrecht Dürer.
Bodegón
Asemanator cu natura moarta, Bodegón este un gen de pictura in care obiectele pictate sunt obiecte din camara (mancare, bautura, vanat), aranjate pe o placa din piatra. Aceste picturi au devenit populare in Spania in secolul XVII, dar au fost create de artistii flamanzi si cei din Tarile de Jos (Belgia si Olanda de astazi).
Pe langa obiecte neinsufletite, apar uneori si oameni in aceste picturi. Putem observa acest lucru in pictura de mai jos Femeie in varsta prajind oua de Diego Velázquez, pictura realizata in anul 1618.
Alegorie
Alegoria reprezinta exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete, prin folosirea simbolurilor. Aici ne putem referi la actiuni, personaje sau diverse reprezentari. Cea mai la indemana reprezentare alegorica este Doamna cu coasa, reprezentare simbolica a mortii, a sfarsitului.
Printre pictorii celebri care au pictat alegorii se numara Titian, Artemisia Gentileschi sau Jan Vermeer.
Stiati ca? Alegoria inclinatiei a fost o pictura comandata de nepotul lui Michelangelo pentru a simboliza abilitatea creativa innascuta pe care a avut-o cunoscutul sau unchi.
Veduta
Denumirea vine din italiana (“vedere”) si se refera la picturile de mari dimensiuni si foarte detaliate, in care sunt reprezentate orase sau porturi. Genul acesta a aparut in secolul XVI, in Belgia de astazi, dar a capatat popularitate si recunostinta mai ales datorita pictorilor olandezi.
Un exemplu graitor ar fi pictura realizata de catre Jan Vermeer Vedere a orasului Delft. In secolul XVIII vedutele au ajuns sa fie populare in Anglia, unde subiectul principal era Raul Tamisa. Daca ne referim la prezent, sigur ati vazut, macar pe internet, picturi ale pietei Piata San Marco din Venetia.
Curente artistice in pictura
Omul este creativ, omul nu poate sa-si odihneasca mintea si, astfel, creeaza. In arta insa, spre deosebire de viata de zi cu zi, dureaza cateva zeci de ani (poate chiar sute) pana cand artistii se “plictisesc” de un anumit stil si trec la urmatorul.
De-a lungul istoriei au existat o multime de curente in pictura, dar, in final, doua stiluri dominante au ramas – cel occidental si cel oriental.
Cand ne referim la cel vestic ne referim la Europa si America in general. Cel estic este compus din China, Korea, Japonia, Australia, India. Citind in continuare veti observa ca ceea ce defineste o anumita regiune s-a transpus, la un moment dat in arta, mai exact, in pictura.
Curente occidentale in pictura
Inainte sa incep sa pictez aveam cunostinte doar despre 2-3 curente artistice, in principiu occidentale. De fapt, nu stiam ca sunt occidentale, credeam ca sunt universale. Auzisem de Renastere, Impresionism si Abstract.
In momentul in care m-am apucat sa caut informatii despre pictura am aflat, cu stupoare, ca Vincent van Gogh nu a fost impresionist, de exemplu, ci post-impresionist. Sau ca Renasterea a durat sute de ani, eu crezand ca a fost un curent scurt, ca majoritatea.
Continuand cautarile, am aflat raspuns la multe intrebari: Barocul a fost inainte sau dupa Renastere? Care este diferenta intre “arta moderna” si “arta contemporana”? In ce curent artistic ne aflam acum?
Fiind atat de multe informatii raspandite pe internet, m-am gandit ca ar fi un moment prielnic sa creez o cronologie a celor mai importante curente artistice in pictura. Veti observa si voi cum a evoluat pictura de-a lungul vremii in diferite zone ale globului, cum unele curente au avut influenta asupra altora chiar si dupa sute de ani, cum artistii americani au schimbat pictura secolului XX si care au fost cei mai importanti pictori ai fiecarui curent artistic occidental.
Arta medievala (anii 300-1400)
Arta medievala este perioada cuprinsa intre caderea Imperiului Roman (c. 300) si inceperea Renasterii (c. 1400). Aceasta perioada include multe stiluri, de la arta bizantina si crestina, pana la cea gotica, intre acestea fiind si arta anglo-saxona, carolingiana, romanica sau a vikingilor. Este o perioada greu de clasificat sau de subdivizat.
A aparut pe “umerii” iconografiei crestinilor timpurii si a Imperiului Roman. Picturile din aceste perioade nu sunt la fel de raspandite si de bine pastrate precum sculturile, manuscrisele sau mozaicurile, uleiurile neavand o rata de supravietuire prea mare daca ne referim la perioade de mii de ani in urma.
Renastere (anii 1300-1600)
Desi ne referim aici la pictura mai ales, trebuie sa stiti ca Renasterea a fost o perioada infloritoare si pentru sculptura, muzica si arhitectura. De fapt, multi artisti renascentisti au reusit sa imbine una sau mai multe dintre aceste arte.
Leonardo da Vinci se stie ca a fost un pictor desavarsit, dar a fost si un renumit arhitect, realizand studii si in domeniul muzicii. Un alt mare artist renascentist, Michelangelo, a fost pictor, sculptor si arhitect.
Renasterea a dus la o crestere a constientizarii naturii si omului, fie ca vorbim de artistii italieni sau de cei olandezi.
Pictori celebri ai curentului Renasterii:
Sandro Botticelli (c.1445–1510)
Manierism (anii 1520-1580)
Manierismul a aparut ca o reactie a clasicismului armonios creat de marii renascentisti da Vinci, Michelangelo si Raphael. Daca Renasterea pune in valoare proportiile si frumusetea ideala, Manierismul exagereaza aceste calitati, rezultand, deseori, compozitii asimetrice si nefiresc de elegante. Acest curent s-a bazat pe crearea tensiunii in compozitii si pe o indulgenta sofisticata a bizarului.
Manierismul a aparut in Florenta si in Roma si s-a raspandit mai intai in nordul Italiei, apoi in centrul si nordul Europei.
Pictori celebri ai curentului Manierism:
Jacopo da Pontormo (1494-1557)
Jacopo Tintoretto (1518-1594)
Agnolo Bronzino (1503-1572)
Baroc (anii 1600-1740)
Baroc este perioada care a urmat Renasterii si a precedat Rococo si este caracterizata prin extravaganta. A fost incurajat de Biserica Catolica pentru a contracara simplitatea si austeritatea stilului protestant prezent in arhitectura, arte plastice si muzica.
In Pensinsula Iberica a continuat influenta acestui stil pana in 1810. Barocul a combinat idealismul renascentist cu drama, artistii punand accent pe emotie. Prin utilizarea culorilor puternice si prin folosirea compozitiilor in spirala si a diagonalelor, artistii reusesc sa conduca ochiul privitorului spre dramatism.
Pictori celebri ai curentului Baroc:
Artemisia Gentileschi (1593-c.1656)
Rococo (anii 1720-1780)
Rococo a fost, pentru multi ani, o extensie a Barocului si este caracterizat prin curburi, forme asimetrice, ornamente si culori pastelate.
A aparut in Franta, in timpul domniei lui Louis XV (1715-1774), ca reactie la stilul formal denumit Stilul Louis XIV. S-a raspandit rapid in restul Europei, in special spre nordul Italiei, Austria, sudul Germaniei, Europa Centrala si Rusia. A ajuns sa influenteze sculptura, pictura, muzica si teatrul, de multe ori combinand toate acestea pentru a crea unicitate.
Initial a aparut ca un stil folosit in interiorul resedintelor private, ulterior ajungand sa fie utilizat si in decorarea interioarelor bisericilor.
Pictori celebri ai curentului Rococo:
Antoine Watteau (1684-1721)
François Boucher (1703–1770)
Giovanni Battista Tiepolo (1796–1770)
Neoclasicism (anii 1750-1830)
Neoclasicismul a reprezentat “intoarcerea la normalitate”. Dupa extravaganta care a caracterizat Barocul si Rococo, artistii si ahitectii au cautat sa “reinvie” anumite elemente specifice Renasterii. Inspiratia artistilor neoclasici a venit din antichitate, din arta perioadelor Greciei antice si Imperiului Roman.
Neoclasicismul a aparut in Roma, fiind popularizat in special de scrierile marelui istoric de arta Johann Joachim Winckelmann pe timpul descoperirii oraselor antice Pompei si Herculaneum. La popularizarea neoclasicismului au contribuit, cel mai mult, tinerii artisti proveniti din familii instarite, care, ajunsi la varsta de 21 de ani, faceau turul Europei (un obicei din secolele XVII si XVIII), intorcandu-se in tarile lor de origine cu idealuri greco-romane recent descoperite.
In arhitectura, cladirile au fost inlocuite cu temple clasice din antichitate, in care predomina coloanele si frontoanele. In arte plastice, Neoclasicismul este caracterizat prin armonie, claritate si retinere.
Pictori celebri ai curentului Neoclasicism:
Jacques-Louis David (1748–1825)
Jean-Auguste-Dominique Ingres (1780–1867)
Gheorghe Tattarescu (1818-1894)
Romantism (anii 1780-c.1850)
Romantismul a fost un curent artistic deosebit de important, observandu-se noul drum spre care avea sa se indrepte pictura in secolul XIX. Romantismul a venit ca o glorificare a trecutului si a naturii, cu o preferinta spre Epoca Medievala in dauna celei clasice.
Romantismul a sustinut ideea de “geniu”, subliniind inspiratia personala a artistului si experienta subiectiva asupra lumii, punand, in prim plan, viziunea artistului, care devine creator al compozitiei. Romantismul a dat “nastere” unora dintre cei mai mari artisti ai lumii.
Pictori celebri ai curentului Romantism:
Caspar David Friedrich (1774–1840)
Realism (anii 1848-1900)
Realismul (denumit uneori Naturalism) este incercarea de a reprezenta subiectele in mod realist, asa cum sunt, neinfrumusetate, evitand folosirea artificiilor compozitionale, a speculatiilor sau a elementelor supranaturale.
Artistii realisti au respins Romantismul care ajunsese sa domine Franta. De asemenea, realismul respinge idealurile in favoarea aparentelor exterioare. Prin urmare, realismul a cuprins multe curente artistice de-a lungul istoriei.
Pictori celebri ai curentului Realism:
Gustave Courbet (1819-1877)
Jean-François Millet (1814-1875)
Jean-Baptiste-Camille Corot (1796-1875)
Impresionism (anii 1865-1885)
Desi Impresionismul a avut o “durata de viata” relativ mica, este probabil cel mai cunoscut curent artistic. A aparut in Paris ca raspuns la agomeratia urbana. Artistii si-au organizat propriile expozitii, desi au fost contestati vehement.
Impresionismul este caracterizat prin urmele vizibile de pensule, prin pictarea luminii si felului in care se schimba aceasta si prin subiectele comune. Dorinta artistilor a fost sa prezinte compozitii care capata logica si claritate odata ce privitorul se indeparteaza de pictura.
A fost un stil anti-academic, neinteles in timpul aparitiei. Artistii obisnuiau sa picteze en plein air (in aer liber), renuntand la studiouri grandioase, urmandu-si inspiratia, considerand ca trebuie sa fie acolo unde este lumina pentru a o picta.
Pictori celebri ai curentului Impresionism:
Camille Pissarro (1830–1903)
Pierre-Auguste Renoir (1841–1919)
Post-impresionism (anii 1886-1905)
Post-impresionismul a aparut ca o evolutie naturala a Impresionismului, artistii continuand sa foloseasca urme clare de pensule, culori vii si subiecte comune, dar exprimandu-si emotiile si viziunea asupra lumii prin folosirea formelor distorsionate si a culorilor nefiresti ale luminii.
Termenul este folosit pentru a defini toti artistii care s-au inspirat de la impresionisti, desi stilurile acestora difera. Post-impresionismul cuprinde sub-curente artistice importante cum ar fi: Les Nabis, Neo-Impresionism, Simbolism, Cloazonism, Sintetism, Pointilism.
Parintele Post-impresionismului este considerat Paul Cézanne.
Pictori celebri ai curentului Post-impresionism:
Fovism (anii 1904-1935)
Fovismul a aparut in 1904 si a continuat si dupa 1910, dar a fost concentrat doar intre anul 1905 si 1908. In acest timp, artistii care au facut parte din acest curent au organizat doar 3 expozitii. Importanta fovismul este data de faptul ca a facut trecerea la artele moderne.
Artistii acestui curent au preferat sa puna accent pe calitatile de pictori si pe culorile puternice, in locul reprezentarilor realiste ale impresionistilor. Cel mai de seama reprezentant al acestui curent a fost Henri Matisse, care a militat pentru schimbarile din arta de la inceputul secolului XX.
Pictori celebri ai curentului Fauvism:
Henri Rousseau (1844-1910)
Robert Antoine Pinchon (1886-1943)
Expresionism (anii 1905-1920)
Originar din Germania, expresionismul a fost un curent artistic care a urmat Post-Impresionismului, in care artistii au cautat sa reprezinte emotiile subiective pe care le creeaza evenimentele unei lumi schimbatoare. Initial aparut in poezie si pictura, Expresionismul s-a extins rapid si in arhitectura, literatura, teatru, dans, film sau muzica.
Deoarece termenul expresionism sugereaza uneori anxietatea, unele picturi cunoscute mai vechi sunt considerate expresioniste, in special ale lui El Greco si Matthias Grünewald. Se crede ca Expresionismul a fost o reactie la pozitivismului impresionistilor.
Picturile expresioniste sunt recunoscute pentru indrazneala si vigurozitate, sarbatoarea si desfigurarea fiind prezente, uneori, in aceeasi compozitie.
Pictori celebri ai curentului Expresionism:
Franz Marc (1880-1916)
Ernst Ludwig Kirchner (1880–1938)
Cubism (anii 1907-1914)
Cubismul a aparut in 1907-1908 in Paris si a fost creat de Pablo Picasso si de Georges Braque. Sursa principala de inspiratie au fost picturile din ultimii ani create de Paul Cézanne, care a experimentat cu cele trei dimensiuni, incercand sa ofere mai multe puncte de vedere simultan.
In Cubism, subiectele sunt dezasamblate, analizate si, apoi, reasamblate intr-o forma abstracta, rezultand picturi complexe in care subiectul se prezinta in forme suprapuse si este privit din mai multe unghiuri.
Pictori celebri ale curentului Cubism:
Georges Braque (1882–1963)
Jean Metzinger (1883-1956)
Suprarealism (anii 1917-1950)
Suprarealismul a aparut in Europa dupa Primul Razboi Mondial si s-a dezvoltat din Dadaism. A fost un curent “rebel”, artistii militand pentru transpunerea anti-artei in picturi, prin realizarea unor compozitii fara logica, uneori cu o precizie fotografica.
Din imaginatia lor au aparut creaturi ciudate si, astfel, inconstientul iesind la iveala. Scopul a fost, potrivit liderului curentului André Breton, “sa transforme conditiile contradictorii anterioare ale visului si realitatii intr-o realitate absoluta, o super-realitate”.
Pictori celebri ale curentului Suprarealism:
Max Ernst (1891-1976)
Expresionism abstract (anii 1940-1950)
Expresionismul abstract a aparut in America in anii ‘40, luandu-si inspiratia din picturile abstracte europene. Artistii au respins formele si s-au folosit de culori si de texturi ca mijloc principal de exprimare.
Pe langa influentele avute in compozitiile picturilor, expresionistii americani au influentat si modul de aplicare a culorilor. Jackson Pollock prefera sa picteze pe podeaua din studioul sau, picurand si stropind vopsea pe panza, in diferite forme, creand un haos vizual fascinant.
Picturile acestui curent sunt create cu ajutorul spontaneitatii si intuitiei.
Pictori celebri ai curentului Expresionism abstract:
Pop-art (anii c.1950-c.1960)
Pop-art (sau Arta populara) a aparut in ani ‘50 in Marea Britanie si in America. Artistii acestui curent au inceput sa includa imagini cu personalitati cu mare popularitate in picturi, ironizand kitschy-ul si elementele banale.
Pop-art se aseamana cu Dada prin faptul ca se folosesc, ca subiecte, obiecte care in mod normal nu ar putea fi asociate cu arta.
Artisti celebri ai curentuli Pop-art:
Harue Koga (1895-1933)
Arta contemporana (anii 1970-prezent)
Arta contemporana cuprinde toate formele de arta care au aparut dupa Al Doilea Razboi Mondial, toate stilurile si temele, dar fiind predominant referitoare la arta de dupa anii ‘70.
Artistii acestui curent trateaza arta ca pe o enigma, in care ramai cu semne de intrebare dupa vizualizarea unei expozitii. Semnele de intrebare transcend picturile si se refera si la stiri, politica, cultura sau societate.
Ideea de baza a artei contemporane: schimbarea este peste tot, deci si perspectivele noastre trebuie sa se schimbe.
Artisti celebri ai curentului Arta contemporana:
Jeff Koons (nascut in 1949)
David Hockney (nascut in 1937)
Adrian Ghenie (nascut in 1977)
Curente orientale in pictura
Istoria picturii occidentale a fost influentata atat de vechii maestri, cat si de pictura orientala. Picturile orientale au fost gasite si pe vase de lut create in anul 400 IH pe care artistii vremii au pictat lumea inconjuratoare.
Rafinamentul si precizia caracterizeaza pictura orientala, cele mai importante stiluri regasindu-se in arta chineza, arta japoneza, arta koreana si arta indiana.
Arta chineza
Dinastia Tang (anii 618-907)
Dinastia Tang este considerata epoca de aur a picturii chineze. Desi nu s-au pastrat foarte multe picturi din aceasta perioada, au fost descoperite multe informatii scrise despre tehnicile folosite, tehnici care au influentat masiv si artistii altor tari din estul si centrul Asiei.
Pictori celebri din Dinastia Tang:
Zhang Xuan (713-755)
Han Gan (c.706-783)
Dinastia Ming (1368-1644)
In timpul dinastiei Ming au inceput sa fie folosite culorile din ce in mai des, maro fiind culoarea preferata de majoritatea artistilor. Tot in aceasta perioada au fost dezvoltate diferite tehnici inovatoare si a fost introdusa caligrafia in picturi. Au aparut multe scoli de pictura si caligrafie, conduse de mari artisti ai vremii.
Printre scolile renumite amintim Scoala de arte Zhejiang condusa de maestrul Dai Jin, Scoala Wumen, Scoala Xieyi sau Scoala Songjiang.
Pictori celebri din Dinatia Ming:
Dong Qichang (1555-1636)
Tang Yin (1470-1524)
Wen Zhengming (1470-1559)
Qiu Ying (1494-1552)
Shan shui (sec.V-prezent)
Shan shui este stilul care face referire la picturile in care este reprezentata natura, de cele mai multe ori fiind vorba de munti. Stilul consta in folosirea pensulelor si a cernelei, in dauna pigmentilor conventionali. Motivele principale regasite in aceste picturi fiind muntii, raurile si cascadele.
Cel mai des se intalnesc muntii in pictura, acestia fiind sacri in China, chinezii crezand ca muntii sunt casele nemuritorilor si a celor mai aproape de ceruri. De multe ori acest stil este extins si la gradinarit si peisagistica, mai ales in contextul feng shui.
Pictori celebri din Shan shui:
Zhang Zeduan (1085-1145)
Gao Kegong (1248-1310)
Guo Xi (c.1020-1090)
Picturile cu pasari si flori
Dupa cum spune si numele (dar nu numai), in aceste picturi erau reprezentate flori, pasari, pesti si insecte. A aparut in secolul X in China si s-a extins, secole mai tarziu, si in Japonia, unde a devenit un stil distinct in secolul XIV.
Pictori celebri:
Huang Quan (903-965)
Xu Xi (sec IX-c.975)
Arta contemporana chineza (anii ‘80-‘90)
Arta contemporana chineza a aparut la mijlocul anilor ‘80, regasindu-se in pictura, film, video sau fotografie. Desi multe expozitii au fost inchise de politie si multi artisti au suferit de pe urma cenzurii, in ultimul timp Guvernul Chinez a devenit mai tolerant.
In continuare multi artisti nu se pot exprima artistic si nu beneficiaza de recunoasterea cuvenita. China a devenit, la inceputul anilor 2000, a treia cea mai importanta piata de arta, devansand Franta, si fiind in urma Statelor Unite si a Marii Britanii, estimandu-se ca 5 din cei mai bine vanduti 10 artisti in viata sunt din China.
Pictori celebri ai artei contemporane chineze:
Zhang Xiaogang (nascut in 1958)
Han Yajuan (nascuta in 1980)
Li Keran (1907-1989)
Arta japoneza
Yamato-e (sec.XI-XVI)
Inspiratia pentru acest stil a reprezentat-o stilul chinez din dinastia Tang si s-a dezvoltat in perioada Heian a Japoniei. Caracteristicile picturile din aceasta perioada sunt figurile umane mici si cladiri pictate in mare detaliu, restul scenei aflandu-se intr-un fel de nor sau fiind complet ignorate.
Ca si exemplu, in unele picturi sunt zugravite scene interioare vazute prin crapaturile acoperisurilor.
Pictori celebri din Yamato-e:
Tosa Mitsunobu (1434-1525)
Tosa Mitsuoki (1617-1691)
Tawaraya Sōtatsu (1570-1640)
Ukiyo-e (sec. XVII-XIX)
Termenul ukiyo-e se traduce prin “lumea plutitoare” si este un stil al picturii japoneze in care subiectele principale au fost femeile, actorii kabuki, luptatorii de sumo, scene istorice sau foclorice, peisajele, flora, fauna si scenele erotice.
Termenul a aparut pentru a descrie viata aglomerata din orase, dupa accelerarea economica din secolul al XVII-lea.
Pictori celebri din Ukiyo-e:
Katsushika Hokusai (1760-1849)
Hishikawa Moronobu (1618-1694)
Utagawa Toyoharu (1735-1814)
Scoala Kanō (sec.XV-1868)
Una din cele mai cunoscute scoli de arta, Scoala Kanō a dominat artele vizuale aproape 400 de ani. Influenta a fost tot de origine chineza, dar tehnicile folosite au contribuit la o revigorare a artei japoneze.
Panourile de mari dimensiuni care inconjurau camerele castelelor japoneze erau pictate in stilul scolii Kanō, temele principale fiind traditiile japoneze. Stilul a fost “alimentat” de sogunate, picturile fiind foarte bine platite daca erau realizate profesional.
Pictori celebri ai Scolii Kanō:
Kanō Sanraku (1559-1635)
Kanō Eitoku (1543-1590)
Kanō Tan’yū (1602-1674)
Scoala Shijō (sec. XVIII-XIX)
Scoala Shijō a aparut in Kyoto in sec XVIII. Stilul scolii a fost influentat de cultura occidentala, fiind preferata obiectivitatea realismului, dar realizand picturile prin tehnicile traditionale japoneze. Motivele principale sunt peisajele, pasarile, florile, animalele, renuntandu-se la reprezentarea figurilor istorice.
Principalii cumparatori erau negustorii din Kyoto si aristocratii din regiunea Kamigata.
Pictori celebri ai Scolii Shijō:
Maruyama Ōkyo (1733-1795)
Matsumura Goshun (1752-1811)
Matsumura Keibun (1779-1843)
Superflat (2000-prezent)
Superflat este un stil aparut relativ recent in Japonia, fondat de Takashi Murakami, fiind un stil care a trecut rapid Oceanul Pacific, capatand popularitate in America. Influenta principala pentru acest stil sunt manga si anime.
Denumirea vine de la viziunea bidimensionala care exista acum in cultura si arta si reprezinta “superficialitatea consumerismului japonez”, acum extins la “superficialitatea consumerismului la nivel mondial”.
Artisti celebri ai Superflat:
Takashi Murakami (nascut 1962)
Chiho Aoshima (nascuta 1974)
Arta coreeana
La fel de veche ca arta chineza sau japoneza, arta coreeana a fost influentata de celelalte doua mari stiluri, dar si-a pastrat identitatea. Cele mai vechi picturi coreene s-au gasit in cavouri, fiind de peste 2000 de ani.
Principalul material folosit de artistii coreeni au fost scrolurile de matase, fiind preferate celor de bumbac sau altor suprafete. Unul dintre cele mai faimoase stiluri de pictura coreene este legat de cele patru plante sau cele 4 anotimpuri.
Pictori coreeni celebri:
An Gyeon (sec. XV)
Jeong Seon (1676-1759)
Gim Hongdo (1745-1806)
Jang Seung-eop (1843-1897)
Tehnici in pictura
De-a lungul istoriei, pe langa imaginatia artistilor au evoluat si tehnicile si pigmentii folositi pentru crearea picturilor. Artistii au cautat sa imbunatateasca pigmentii ca vascozitate, solubilitate, usurinta in folosire si rezistenta in timp.
Mai jos veti regasi o lista cu tehnicile folosite in pictura, incluzand diferite medii sau pigmenti, metode de a picta, metode de a adauga adancime unei picturi sau diferite suprafete pentru pictura.
Medii pentru pictura si pigmenti
Pictura in ulei
Pictura in ulei a devenit populara printre marii artisti in timpul Renasterii, desi chinezii pictau in ulei inca din secolul V. Uleiurile pentru pictura sunt pigmenti legati printr-un liant de ulei, de aici si denumirea. Timpul de uscare a uleiurilor este mai mare, permitand astfel artistului sa modifice structura sau forma stratului aplicat, si nu se pot dilua cu apa.
Tehnica prin care se aplica uleiurile este “ingrosat peste subtire”, reprezentand faptul ca fiecare strat care se aplica trebuie sa fie mai gros decat stratul de dedesubt, pentru a nu crapa pictura. Uleiurile se pot aplica atat cu pensulele, cat si cu cutitul sau cu o carpa.
Pictura acrilica
Vopseaua acrilica este compusa din pigmenti suspendati in emulsie de polimer acrilic. Au capatat popularitate in anii ‘60, mai ales datorita proprietatii lor de a putea fi amestecate cu apa, dar devenind impermeabile dupa uscare.
De asemenea, pictura acrilica a fost preferata de artisti si datorita faptului sa uleiurile sunt putin toxice, artistii devenind ingrijorati de acest aspect si regasind in acrilice un medium favorabil. Daca vreti sa stiti care sunt asemanarile si deosebirile dintre acrilice si ulei, va recomand acest articol.
Mari artisti ai secolului XX au folosit acrilice, amintindu-i aici pe Andy Warhol, Mark Rothko sau David Hockney.
Acuarele
Acuarelele sunt vopseluri obtinute din pigmenti amestecati cu lianti si diluate cu apa. Spre deosebire de uleiuri sau de guase, acuarelele sunt semi-transparente, acest efect fiind dorit pentru a se vedea coala alba de hartie din spate, acest lucru conferindu-le eleganta si luminozitate picturilor.
Acuarelele se usuca foarte repede, fiind necesar ca artistul sa-si adapteze tehnicile pentru a le stapani. Principalul suport pentru picturile in acuarele este hartia.
Popularitatea acuarelelor a inceput la sfarsitul secolului XVIII, in special in Rusia, Franta si Anglia.
Guase
Guasele sunt vopseluri formate din acuarele, la care se adauga o guma sau un pigmenta alb opac. La acuarele, particulele de pigmenti se amesteca cu hartia, la guase formeaza un strat continuu si transparent deasupra suprafetei. Se aseamana cu tempera, dar isi pastreaza calitatile si dupa uscare.
Dupa uscare nu se pot curata, fiind necesar ca picturile sa fie protejate. Istoria guaselor este considerabila, fiind folosita de peste 1200 de ani.
Tempera
Tempera este o tehnica de pictura care foloseste vopseluri compuse din pigmenti amestecati cu un liant solubil in apa, de obicei vascos, cum ar fi galbenusul de ou. In loc de galbenus de ou au fost folositi si alti lianti, cum ar fi miere, lapte sau lipici. Liantul se amesteca direct pe paleta sau pe suprafata pictata. In functie de cantitatea adaugata se poate obtine o anumita transparenta.
Tempera se usuca repede, sunt foarte rezistente in timp si au fost folosite in masa pana in secolul XVI. Desi si-a dovedit rezistenta in timp, existand picturi in tempera din secolul I (urme existand inca din Egiptul Antic), ele au fost inlocuite cu uleiuri.
Cea mai celebra pictura in tempera ramane Nasterea lui Venus, de Sandro Botticelli.
Fresca
Fresca este o metoda prin care culoarea este aplicata peste tencuiala inca umeda de pe pereti, pastrandu-se astfel o perioada foarte indelungata de timp. Culorile sunt realizate prin macinarea pigmentilor, amestecarea acestora cu apa, apoi fixate in tencuiala pentru a deveni parte permanenta din perete. Picturile murale sunt, de obicei, realizate prin aceasta tehnica.
Originile acestei tehnici sunt necunoscute, dar se cunoaste faptul ca a fost folosita inca din Grecia Antica si Roma Antica. Michelangelo a folosit aceasta tehnica in Capela Sixtina. La fel si Raphael in crearea muralelor de la Vatican.
Pictura cu cazeina
Pictura cu cazeina este o tehnica in pictura prin care culorile sunt macinate intr-o solutie de cazeina, o proteina din lapte. Cazeina rafinata dizolvata in amoniac a fost folosita inca din Egiptul Antic si este folosita si in zilele noastre.
Este apreciata de unii artisti pentru faptul ca se isi pastreaza consistenta cand se usuca, devenind rezistenta la apa, fiind ideala pentru pictura murala. De asemenea, dupa ce se usuca se aseamana cu uleiurile.
Pictura encaustica
Prin aceasta tehnica, pigmentii sunt amestecati cu ceara lichida, fierbinte, artistii reusind sa schimbe consistenta vopselei adaugand rasina sau ulei. Ca suporturi se pot folosi lemnul, tencuiala sau panza. Dupa ce se aplica ceara se trece un element de incalzire peste suprafata pictata, semnele de perie fiind uniformizate.
Pentru a se realiza o pictura in aceasta tehnica, pana si camera trebuia sa fie calda. Din cauza conditiilor periculoase, pictura encaustica nu se mai practica.
Pictura cu nisip
Denumita si pictura uscata, pictura cu nisip reprezinta arta de a folosi nisip colorat pentru a crea imagini pe un fundal de nuante albe, albastre, galbene, negre sau rosii. Aceasta tehnica este inca practicata de catre indienii Navajo si Pueblo in America, de calugarii tibetani si budisti in Asia si de catre indigenii din Australia.
S-au pastrat putine picturi realizate in aceasta tehnica din cauza ca nisipul nu este fixat pe suprafata, facand pictura efemera.
Pictura cu cerneala
Pictura cu cerneala este o tehnica specifica Asiei de Est, prin care este folosita cerneala neagra pentru a crea picturi monocrome in care este surprinsa esenta compozitiei, in dauna realismului. A aparut in timpul dinastiei Tang (618-907), ajungand si in Japonia in secolul XIV, si apoi in Korea. In China, cei care pictau cu cerneala erau si cei care se ocupau cu poezia sau caligrafia.
Pictura cu cerneala este asociata cu Zen Budismul, reprezentand “simplitatea, spontaneitatea si libertatea de exprimare” si cu Daoismul, reprezentand “spontaneitatea si armonia cu natura”.
Tehnici de a adauga adancime in pictura
Perspectiva atmosferica
Perspectiva atmosferica este o tehnica de pictura prin care se creeaza iluzia de adancime, prin folosirea unor nuante sau culori care simuleaza schimbarile efectuate de atmosfera asupra perceptiei culorilor.
Acum se stie ca umiditatea sau prezenta particulelor de praf in atmosfera “imprastie” lumina care trece prin ele, in functie de lungimile de unda ale culorilor. Lumina care are lungimea de unda mai lunga este mai putin “imprastiata” (de exemplu, lumina rosie), pe cand cea albastra este mai mult “imprastiata”. De aceea, muntii vazuti in departare au o tenta albastra, pe cand obiectele luminoase au o tenta rosiatica.
Aceasta tehnica a fost folosita inca din Renastere, Leonardo da Vinci facand referire la ea in tratatul sau despre pictura, realizand ca intensitatea culorilor scade odata cu distanta.
Alte efecte vizuale ale luminii, care pot fi imitate in pictura, sunt: aspectul blurat al obiectelor vazute de la distanta, liniile mai putin clare ale obiectelor indepartate si faptul ca tonalitatea de schimba odata cu adancimea, obiectele apropiate parand mai intense.
Toate aceste efecte sunt mai evidente la baza unui munte decat la varf deoarece densitatea atmosferica este mai mica la inaltimi mari.
Anamorfoza
Anamorfoza este o tehnica prin care subiectul pictat pare deformat atunci cand este privit dintr-un punct de vedere normal, dar apare normal atunci cand este privit din unghi. Din nou, Leonardo da Vinci este cel care mentioneaza aceasta tehnica, fiind inclusa in manualele de schite din secolele XVI si XVII.
Camaieu
Camaieu este o tehnica in pictura prin care compozitia este realizata in nuantele unei singure culori. Daca imaginea este redata monocromatic in gri, tehnica poarta numele de grisai.
Grisai
Dupa cum am specificat mai sus, grisai este tehnica prin care opera este realizata in intregime in nuante de gri. De obicei, nuantele sunt folosite in asa fel incat pictura creeaza iluzia unei sculpturi.
Tehnica a inceput sa fie folosita mai ales de pictorii flamanzi in sec XV. In franceza, acest termen a inceput sa fie folosit si pentru tehnica prin care uleiuri semitransparente sunt folosite pentru a acoperi o pictura realizata intr-un singur ton.
Clarobscur
Tehnica clarobscura este folosita prin reprezentarea luminii si a umbrelor in timp ce definesc obiectele, pentru a parea tridimensionale si a le conferi volum. A inceput sa fie folosita in Europa in timpul Renasterii, popularitatea tehnicii crescand datorita lui Leonardo da Vinci. Acesta a pictat faimosul sau tablou Adoratia magilor in 1481 folosind aceasta tehnica.
In forma sa cea mai dramatica, clarobscurul poarta numele de tenebrism. Printre cei mai renumiti pictori care au folosit clarobscurul in picturi se numara Caravaggio, Rembrandt, Peter Paul Rubens sau Diego Velázquez. Desi si-a pierdut din popularitate in timpul curentului Rococo, a devenit cunoscuta si apreciata in Romantism, artistii reusind sa intensifice emotiile, considerate esentiale in arta.
Daca doresti sa stii mai multe despre tehnica clarobscura iti recomand acest articol scris de mine, in care vei gasi un scurt istoric, picturi celebre si un autoportret de-al meu in stilul clarobscur.
Tenebrism
Tenebrismul este tehnica de folosire a luminii si a umbrelor intr-un contrast puternica, pentru a spori dramatismul. Termenul vine din latina, de la cuvantul “tenebrae”, care inseamna “intuneric”. De obicei, tehnica este folosita prin pictarea figurilor luminoase in prim plan, pe un fundal intunecat, deseori negru, creand iluzia unei imagini tridimensionale.
Tehnica a fost introdusa de Caravaggio (1571-1610), fiind preluata ulterior de alti artisti, la inceputul secolului al XVII-lea.
Scurtare
Scurtarea reprezinta tehnica de a reda un obiect in profunzime. Pentru exemplificarea tehnicii avem nevoie de un exemplu. Daca se doreste redarea unui trup (Andrea Mantegna – Doliu asupra lui Christos), astfel incat picioarele sa fie indreptate spre privitor, picioarele vor parea neobisnuit de mari, iar capul si umerii nefiresc de mici. Astfel, pictura poate sa produca o iluzie prin care se modifica planul imaginii.
Scurtarea reprezinta o perspectiva, o iluzie, dar este asociata cu redarea unui singur obiect, nu a unei scene sau a unui grup de obiecte.
Perspectiva
Perspectiva in pictura este tehnica prin care obiectele tridimensionale si relatiile spatiale dintre obiecte sunt redate intr-o foma bidimensionala, pe o suprafata de pictura.
Incepand cu Renasterea, artistii au inceput sa foloseasca metode conceptuale de reprezentare a perspectivei. In schimb, artistii neinstruiti, copiii mici, artistii din Egiptul Antic, India sau Europa dinainte de Renastere, precum si unii artisti moderni, descriu obiectele independent unele de altele, “asa cum se stie ca ar fi” in loc de “asa cum se vad”.
Desenele egiptene reprezentau omul cu picioarele si capul din profil, dar cu trunchiul si ochii vazute din fata. Aceasta reprezentare produce iluzia ca subiectele sunt comprimate intr-un spatiu bidimensional.
Incepand cu Renasterea, artistii au inceput sa foloseasca perspectiva, mai exact perspectiva liniara. Prin aceasta tehnica, liniile subiectelor converg catre un punct fix imaginar aflat in departare. Legile matematice ale perpectivei au fost redescoperite in Renastere de catre Filippo Brunelleschi, care a creat principiile de baza ale perspectivei.
Divizionism
Divizionismul reprezinta tehnica separarii culorilor in puncte sau linii individuale, care, vazute de la distanta, se amesteca si creeaza nuanta dorita. Cei mai cunoscuti artisti care au folosit aceasta tehnica au fost Georges Seurat si Paul Signac, doi artisti neoimpresionisti, inventatorii Poantilismului. Acestia au folosit teoria culorilor pentru a reda scenele, prin aplicarea multor puncte contrastante, uneori complementare, astfel incat, vazute de la distanta, culorile punctelor sa se “transforme” in alte culori, sub ochii privitorului.
De exemplu, folosind puncte albastre si galbene, de la distanta, scena va parea verde. Divizionismul se refera la separarea culorilor, in timp ce Poantilismul se refera strict la tehnica de aplicare a punctelor.
Pictura in miniatura
Pictura in miniatura a aparut in secolul XVI si a fost folosita pana in sec XIX, fiind tehnica prin care se realizau portrete, in special ale regilor, pe pergament, carton, cupru sau fildes. Aceasta tehnica a aparut in Franta, la curtea lui Francisc I. In Anglia, acestea au aparut la curtea regelui Henric al VIII-lea. Au disparut odata cu aparitia fotografiei, fiind mult mai scumpe.
Sfumato
Sfumato reprezinta tehnica prin care tranzitia dintre tonuri sau culori se face intr-un mod aproape imperceptibil. Denumirea vine din italiana, de la cuvantul “sfumare”, care inseamna “a se evapora ca fumul”. A fost folosit pentru a crea atmosfera compozitiei, trecerea de la zonele luminoase la zonele intunecate facandu-se gradual, fara borduri sau linii.
Sotto in su
Cel mai des intalnita pe cupolele sau tavanele cladirilor ridicate pe vremea Renasterii, sotto in su este tehnica de redare a figurilor astfel incat sa para suspendate in aer, deasupra privitorului. A capatat popularitate in Renastere, Baroc si Rococo, cei mai importanti artisti care au folosit aceasta tehnica fiind Giulio Romano, Correggio sau Giovanni Tiepolo.
Trompe l’oeil
Reprezentarea obiectelor cu atat de multa veridicitate incat sa insele ochiul privitorului in a crede ca sunt reale poarta numele de trompe l’oeil. In franceza inseamna “inseala ochiul”, fiind o tehnica populara in Grecia Antica.
Se spune ca artistul grec Zeuxis ar fi pictat struguri atat de reali, incat pasarile incercau sa-i manance. In Renastere tehnica a fost folosita uneori in picturile murale pentru a crea iluzia unor ferestre deschise.
Tehnici de aplicare a culorilor
Pictura gestuala
Termenul “pictura gestuala” a fost inventat de criticul de arta Harold Rosenberg si reprezinta tehnica prin care culorile sunt aplicate din instinct, dinamic, direct pe panza, intamplator, opera creata fiind rezultatul subconstientului, a talentului nativ, necultivat al artistului.
Termenul a fost creat pentru a defini operele unor artisti americani ai Expresionismului Abstract din anii ‘50. Cei mai importanti artisti care au folosit aceasta tehnica sunt Jackson Pollock, Willem de Kooning si Franz Kline.
Pictura in aer liber (en plein air)
Pictura in aer liber (fr: en plein air) este tehnica prin care artistii picteaza peisajele in aer liber, incercand sa introduca atmosfera de afara in pictura. Tehnica a inceput sa fie folosita in secolul XIX, fiind facilitata de cateva inventii, care au ajutat enorm la popularitatea acestei tehnici.
Inainte de a deveni populara tehnica, artistii creau schitele in aer liber, terminand tablourile in studio. In anul 1841, Windsor & Newton a inceput sa comercializeze tuburi de vopsea deja pregatita (inainte artistii cumparau pigmenti pe care ii amestecau cu vopsea in studio). 10 ani mai tarziu au inceput sa apara sevaletele portabile.
Aceste 2 inventii au pavat drumul unora dintre ce mai mari artisti practicanti ai acestei tehnici, printre care Vincent van Gogh.
Sgraffito
Sgraffito reprezinta tehnica prin care se zgarie un strat superior de culoare pentru a aduce la suprafatata culoarea de dedesubt. Tehnica a fost descoperita prima data in produsele ceramice din Orientul Mijlociu. In pictura a fost folosita mai ales in pictura murala.
Impasto
Una dintre cele mai usor de observat tehnici in pictura, si cu un impact vizual puternic, este tehnica impasto. Prin tehnica impasto artistii aplica culoarea in cantitati mari, fiind reliefata si facand-o sa iasa in evidenta. A inceput sa fie folosita cu succes in Renastere, de catre Rembrandt sau Velázquez. Acestia obisnuiau sa foloseasca impasto pentru a evidentia stralucirea armurilor, captuselile de piele sau bijuteriile.
Un alt mare artist care a folosit impasto a fost van Gogh, in special in studiile sale despre floarea soarelui.
Tasism
Tasismul a aparut dupa Al Doilea Razboi Mondial in Franta, fiind asemanator cu pictura gestuala.
Tehnica a dus la crearea unor opere apreciate, de mari dimensiuni, in care petele, stropii, picaturile sau liniile sunt prezente aproape pe intreaba suprafata, dar, spre deosebire de operele americanilor, liniile sunt mai gratioase iar culorile sunt amestecate, creand forme mai placute ochiului si mai intuitive.
Suprafete pentru pictura
Pictura pe sul
Practica mai ales in Asia, pictura pe sul dateaza din secolul al IV-lea si se folosea pentru a fi predate invataminte budiste. In secolele X si XI au inceput sa fie folosite suluri pentru a descrie drumuri, cai, poteci sau peisaje, conducand privirea de la inceputul pana la sfarsitul sulului. In secolele XII si XIII au inceput sa fie folosite sulurile si in Japonia, dar pe orizontala, majoritatea reprezentand femei japoneze.
Capodopera literaturii japoneze, Povestea lui Genji, este prezentata in imagini care alterneaza cu textul.
Graffiti
Graffiti (de la cuvantul italian “graffio” care inseamna “zgarietura”) este o tehnica de creare a unor opere, de obicei ilegale, pe suprafete apartinand spatiului public. Desi in secolul XX graffiti-ul a fost asociat cu bandele, in America si in Europa, care doreau sa-si revendice teritoriile sau pentru a comemora membrii decedati ai bandelor, acesta este practicat de secole.
S-au gasit marcaje pe ruine din Roma Antica si chiar pe ramasite ale unor orase mayase din America de Sud. Pentru unii critici de arta, graffiti-ul este o forma de arta publica si continua pictura murala.
Cei mai cunoscuti artisti care au realizat graffiti sunt Jean-Michele Basquiat in America si Banksy in Marea Britanie.
Pictura pe sevalet
Pictura pe sevalet reprezinta pictura realizata pe un suport portabil din metal sau lemn, pe care se poate sprijini o panza sau un panou de lemn, ramane si in ziua de astazi cea mai folosita tehnica de pictat, fiind accesibila tuturor la preturi decente.
Desi sevaletul a fost folosit inca din antichitate, fiind mentionat de carturarul roman Pliniu cel Batran, acesta a devenit popular in secolul al XIII-lea, inlocuind picturile murale sau picturile pe perete. Sevaletul usor si portabil a aparut la jumatatea secolului XIX, facilitand picturile in aer liber si aparitia curentului Impresionism.
Pictura pe panou
Pictura pe panou, dupa cum ii spune si denumirea, reprezinta pictura realizata pe un panou de lemn sau de metal. Este tehnica folosita cel mai mult inainte de secolul XVI, inainte ca panza sa fie folosita in general pentru majoritatea picturilor.
Panourile de lemn erau, de regula, din fag, cedru, plop, maslin, mahon sau nuc, iar cele metalice din argint, zinc sau cupru.
Pictura murala
Pictura murala reprezinta tehnica prin care pictura este aplicata pe un perete sau pe tavan, dar este parte din arhitectura. Este singura forma de pictura cu adevarat tridimensionala, putand “modifica” spatiul si proportiile spatiale ale unei cladiri.
O alta caracteristica a picturii murale este semnificatia, artistii fiind nevoiti sa ia in considerare structura zidului pentru a exprima, la o scara adecvata, o anumita tema, de obicei aceasta fiind sociala, religioasa, patriotica sau mitologica.
Si sotia mea a pictat peretele de deasupra patului nostru din dormitor. Vezi aici cum arata.
Pictura panoramica
Pictura panoramica a capatat popularitate in secolele XVIII si XIX, in special in Europa si America. Picturile panoramice sunt picturi care reprezinta scene narative, panorame ale oraselor sau scene de razboi care se desfasoara in jurul privitorului. Pentru picturile panoramice adevarate, privitorul sta pe o platforma in mijlocul unui cilindru pictat pe interior si poate observa de jur-imprejur scena pictata.
Prima panorama a fost creata de pictorul scotian Robert Barker in 1788, expunand o vedere asupra orasului Edinburgh.
Concluzii
Sper ca v-a fost de folos acest articol si ati invatat cate ceva despre pictura. Pictura este o arta extrem de complexa, cu o istorie bogata, cu foarte multi artisti, multe curente artistice si multe tehnici, fiind imposibil de prezentat in detaliu intr-un articol.
In schimb, informatiile de mai sus despre istoria picturii, pictori celebri si tehnicile existente sunt suficiente pentru a intelege mai bine aceasta minunata arta si, de ce nu, poate va inspira sa creati urmatorul tablou.
Cateva recomandari de la mine
Multumesc pentru ca ai citit acest articol. Sper ca ai gasit informatiile pe care le cautai si ca ti-au fost de ajutor. Mai jos gasesti cateva site-uri de unde-mi cumpar materialele de pictura si cartile necesare pentru a aprofunda aceasta minunata arta. Link-urile catre aceste materiale sunt de afiliere, deci, daca te hotarasti sa comanzi ceva, voi primi si eu un mic comision. Cu toata onestitatea, acestea sunt materialele pe care le folosesc eu si le recomand tuturor, chiar si prietenilor si familiei.
Materiale pentru pictura – cand vine vorba de materiale de pictura recomand Pictorul fericit. Au materiale foarte bune, mai ales culori acrilice si pensule. De asemenea, recomand si Galeria creativ pentru diversitatea materialelor.
Picturi pe numere – cele mai bune site-uri de unde puteti comanda picturi pe numere sunt Criando si Pictorul fericit. Criando are si o oferta buna de 5+1 la seturi de picturi pe numere. De asemenea, tot la Criando poti comanda o pictura pe numere personalizata, dupa o fotografie.
Carti – eu imi comand carti de pe Carturesti si de pe Litera.
Materiale pentru desen – vei gasi materiale foarte bune pe Galeria Creativ: markere, grafit, creioane etc.
Daca doresti mai multe recomandari, am creat aceasta pagina. Vei gasi recomandari de carti, materiale de pictura, site-uri de unde ma inspir si canale de youtube pe care le urmaresc.
